Sarmaţi, veche populaţie in-do-europeană, înrudită cu sciţii, împărţită în tribun, dintre care mai bine cunoscute sunt iazigii, roxolanii şi alanii. Păstori nomazi, s. au venit în valuri succesive din regiunile uralo-caspice, s-au aşezat în sec. al III-lea î.e.n. Ia vest de Tanais (Don), în stepele din nordul Mării Negre, supunându-i pe sciţi şi asimilându-i. În sec. I. e.n. s. s-au stabilit în regiunea dintre Tisa şi Dunăre, iar în sec. al III-lea în câmpiile din Moldova şi Muntenia. Puterea politică şi militară a s. a fost distrusă de goţi şi huni în sec. III—IV. S. au fost asimilaţi de slavii vechi, de geto-daci şi de alte populaţii cu care au convieţuit.