Sciţi, veche populaţie indo-europeană, înrudită cu sarmaţii, care locuia la început în Asia centrală, de unde a migrat spre sud-vest şi care în sec. al VUI-lea î.e.n. s-a stabilit în stepele din nordul Mării Negre, alungind de acolo, treptat pe cimerieni. În sec. VI — V î.e.n., s. erau în faza democraţiei militare. Erau războinici şi aveau ca arme caracteristice arcul cu săgeţi şi spada scurtă de fier (akinakes). În sec. VII — IV î.e.n. au pătruns, în valuri succesive, pe teritoriul locuit de geto-daci, influenţând cultura materială a acestora. Au dezvoltat o artă originală, căreia îi este specific stilul animalier, excelând în prelucrarea metalelor preţioase. În sec. al III-lea î. ejr. au fost supuşi de s a r m a ţ i, care i-au asimilat.