Rezistenta
Tagged as: R
Rezistenţa, denumire a mişcării populare antifasciste de eliberare, desfăşurată în timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) în ţările cotropite de trupele germane, italiene şi japoneze, precum şi în alte state cu regimuri fasciste. R. a reunit în rîndurile sale pe toţi patrioţii, indiferent de convingerile lor politice, clasa muncitoare, în frunte cu partidele comuniste şi muncitoreşti, fiind forţa ei cea mai activă şi mai organizată şi în multe ţări forţa conducătoare. Avînd drept principal ţel eliberarea teritoriilor cotropite şi răsturnarea guvernelor fasciste, R. s-a împletit cu lupta pentru transformări democratice, iar în ţările coloniale şi dependente şi cu lupta de eliberare de sub jugul colonial. Ea s-a transformat în multe ţări într-o largă mişcare de masă şi a luat o mare amploare în U.R.S.S. (unde au acţionat, în teritoriile ocupate de armatele hitleriste, mari unităţi de partizani, care au pricinuit pierderi grele agresorilor), în Franţa, Iugoslavia, Grecia, Polonia, Albania, Cehoslovacia, Belgia, Olanda ş.a., unde s-au format detaşamente înarmate care, în unele ţări (Iugoslavia, Grecia, Albania, Polonia), s-au constituit în armate populare. în Italia, România, Bulgaria, Ungaria masele populare, forţele patriotice sabotau războiul hitlerist. în Italia, mişcarea de rezistenţă s-a transformat după 1943 într-un război de eliberare naţională. O luptă eroică au dus, în Asia, popoarele chinez, coreean, vietnamez, indonezian, filipinez, malaez ş.a. împotriva ocupanţilor japonezi. R. s-a manifestat, în funcţie de condiţiile concrete din fiecare ţară, prin greve şi sabotaje, neîndeplinirea ordinelor ocupanţilor, difuzarea presei ilegale şi propaganda antifascistă, ajungînd pînă la lupta de partizani şi insurecţia armată. în România, Partidul Comunist Român a organizat r. antifascistă şi lupta maselor pentru răsturnarea regimului antones-cian, ieşirea din războiul dus alături de Germania şi trecerea de partea coaliţiei antihitleriste. R. a luat un mare avînt, în 1944, în condiţiile creşterii rezistenţei împotriva Germaniei, ale adîncirii crizei regimului dictaturii militare şi ale înfrîn-gerilor suferite pe front de către armatele hitleriste, cînd a avut loc insurecţ i a armată din august 19 4 4. Numeroşi români au luptat în R. de pe teritoriile altor ţări, mai ales în Franţa. După război, participanţii la R. s-au unit în Federaţia internaţională a luptătorilor din Rezistenţă, a victimelor şi deţinuţilor fascismului (F.I.R.j.