Rezistenţa, denumire a miş­cării populare antifasciste de eliberare, desfăşurată în tim­pul celui de-al doilea război mondial (1939-1945) în ţă­rile cotropite de trupele ger­mane, italiene şi japoneze, pre­cum şi în alte state cu regimuri fasciste. R. a reunit în rîndurile sale pe toţi patrioţii, indi­ferent de convingerile lor poli­tice, clasa muncitoare, în frunte cu partidele comuniste şi mun­citoreşti, fiind forţa ei cea mai activă şi mai organizată şi în multe ţări forţa condu­cătoare. Avînd drept princi­pal ţel eliberarea teritoriilor cotropite şi răsturnarea gu­vernelor fasciste, R. s-a îm­pletit cu lupta pentru trans­formări democratice, iar în ţările coloniale şi dependente şi cu lupta de eliberare de sub jugul colonial. Ea s-a transfor­mat în multe ţări într-o largă mişcare de masă şi a luat o mare amploare în U.R.S.S. (unde au acţionat, în teritoriile ocupate de armatele hitleriste, mari unităţi de partizani, care au pricinuit pierderi grele agre­sorilor), în Franţa, Iugoslavia, Grecia, Polonia, Albania, Ceho­slovacia, Belgia, Olanda ş.a., unde s-au format detaşamente înarmate care, în unele ţări (Iugoslavia, Grecia, Albania, Polonia), s-au constituit în armate populare. în Italia, România, Bulgaria, Ungaria masele populare, forţele patri­otice sabotau războiul hitlerist. în Italia, mişcarea de rezis­tenţă s-a transformat după 1943 într-un război de elibe­rare naţională. O luptă eroică au dus, în Asia, popoarele chi­nez, coreean, vietnamez, indo­nezian, filipinez, malaez ş.a. împotriva ocupanţilor japonezi. R. s-a manifestat, în funcţie de condiţiile concrete din fiecare ţară, prin greve şi sabotaje, neîndeplinirea ordinelor ocu­panţilor, difuzarea presei ile­gale şi propaganda antifascistă, ajungînd pînă la lupta de parti­zani şi insurecţia armată. în România, Partidul Comunist Român a organizat r. antifas­cistă şi lupta maselor pentru răsturnarea regimului antones-cian, ieşirea din războiul dus alături de Germania şi trecerea de partea coaliţiei antihitleriste. R. a luat un mare avînt, în 1944, în condiţiile creşterii re­zistenţei împotriva Germaniei, ale adîncirii crizei regimului dictaturii militare şi ale înfrîn-gerilor suferite pe front de către armatele hitleriste, cînd a avut loc insurecţ i a armată din august 19 4 4. Numeroşi români au luptat în R. de pe teritoriile altor ţări, mai ales în Franţa. După război, participanţii la R. s-au unit în Federaţia inter­naţională a luptătorilor din Re­zistenţă, a victimelor şi deţinu­ţilor fascismului (F.I.R.j.