reologie (gr. rheos „curent”şi logos „ştiinţă”), ramură a fizicii al cărei obiect de studiu îl constituie curgerea şi deformarea în timp a corpurilor sub acţiunea forţelor aplicate asupra lor. Principalele proprietăţi ale materialelor studiate de r. sînt: elasticitatea, plasticitatea, viscozitatea (denumite proprietăţi reologice esenţiale), ductilitatea, maleabilitatea, penetrabilitatea ş.a. (denumite proprietăţi tehnologice). Macroreologia consideră corpurile continue, omogene şi izotrope; microreologia ţine seama de structura internă discontinuă a corpurilor, deducînd din aceasta comportarea lor reologică. Obiectul de studiu fiind foarte complex, r. teoretică utilizează îndeosebi metoda lucrului cu modele. R. rimentală foloseşte numeroase metode fizice de determinare a proprietăţilor reologice, în special a celor de interes tehnic, însuşmdu-şi progresele recente ale matematicii şi fizicii, r. a dobîndit o mare importanţă pentru metalurgie, construcţia de maşini, industria construcţiilor etc.