reconstituire 1. (DR.) a) întocmire a unor noi acte de stare civilă (naştere, căsătorie sau deces) în cazul în care actele iniţial întocmite au fost pierdute sau distruse ori în cazul în care aceste acte, fiind întocmite în străinătate, nu pot fi procurate, b) Procedeu folosit de organele judiciare în scopul aflării adevărului şi care constă în restabilirea împrejurărilor în care a fost săvîrşită o faptă incriminată de legea penală. 2.(LINGV.) V. reconstrucţie.