Sanielevici, Henric (1875— 1951), critic literar, estetician, sociolog şi biolog român. S-a născut la Botoşani. În tinereţe a colaborat la publicaţiile muncitoreşti „Munca, „Proletarul”, „Lumea nouă” şi a fost secretar de redacţie Ia „Noua revistă română” (seria I, 1900-1902). A întemeiat publicaţia „Curentul nou” (seria I, 1905-1906; seria a Il-a, 1920). În critică literară, continuând direcţia estetică inaugurată de Gherea, a apărat valorile artei cu conţinut social, combătând principiile autonomiei esteticului. Partizan al artei şi literaturii de tip clasicist, a abordat, cu rezultate parţial valabile, probleme controversate legate de evoluţia şi de caracterul social al unor curente literare (clasicism, romantism, realism), a dat interesante studii analitice cu privire la opera lui Eminescu („Sărmanul Dio-nis”), I. Slavici, G. Coşbuc, I. Agîrbiceanu, P. Istrati ş.a., alunecând uneori în susţinerea unor puncte de vedere sociologizante şi biologizante (ex. Articolele şi studiile antisadove-niene). În sociologie, S. a militat de pe poziţii burgheze împotriva curentelor de idei tradiţionaliste (sămănătorismul, poporanismul), pledind pentru necesitatea evoluţiei. României apre o civilizaţie de tip industrial cu ajutorul capitalului starin. Studiile sale biologice sunt interesante în special prin bogatul material afirmativ acumulat. Op. pr.: „încercări critice” (1903), „Cercetări critice şi filozofice” (1916), „Poporanismul reacţionar” (1921). - Probleme sociale şi psiholo-. ‘ (1920), „Probleme politice, literare şi sociale”, „La ne des mammiferes et des hommes fossiles dechiffree â l’aide de l’anatomie” (1926), „în slujba Satanei?!” (2 voi., 1935).