Septicemie (gr. septik. Os „putred” şi haima „sânge”; MED.), infecţie generalizată provocată de pătrunderea în sânge a germenilor patogeni (streptococi, stafilococi, pneumococi, anaerobi etc.) proveniţi de la un focar de infecţie (amigdală, dinte etc). S. se manifestă prin frisoane, febră mare, tulburări cardiocirculatorii, renale şi respiratorii, anemie, leucocitoză, uneori erupţii cutanate, stare generală proastă. Se tratează cu antibiotice, sulfamide, seroterapie etc.