Sălcie (Salix albă), arbore din familia salicaceelor, înalt până Ia 20 m, cu frunze lanceolate şi flori grupate în inflorescenţe (amenţi cilindrici). Are lemnul uşor, moale, omogen, folosit mai mult pentru foc şi la fabricarea chibriturilor. Scoarţa şi frunzele conţin tanin (8-10%), folosit la tăbăcitul pieilor. Scoarţa de s. mai conţine un glucozid amar, salicina, cu proprietăţi antifebrile şi antireumatice. Sub denumirea de s, sunt cunoscute şi alte specii ale genului Salix (Salix fragilis, Salix caprea, Salix babylonica). În ţara noastră creşte spontan în zona de câmpie şi dealuri, pe malul apelor.