rigla
Tagged as: R
riglă 1. (TEHN.) Instrument de măsură simplu, cu sau fără repere (gradat sau negradat), în formă de prismă dreaptă, confecţionat din lemn, metal, celuloid etc. R. sînt folosite la desen, pentru trasarea liniilor drepte (r. obişnuite), şi în ate-lier, pentru măsurări brute (r. de măsură), pentru lucrări de trasare (r. de trasaj] sau pentru verificarea rectilinităţii şi planeităţii suprafeţelor (r. de verificare). — R. de calcul, instrument folosit pentru efectuarea rapidă şi cu suficientă precizie a unor operaţii aritmetice şi trigonometrice în afară Rigla de de adunare şi de scădere. R. de c. se compune dintr-o riglă fixă, una mobilă (rigletă), care se deplasează în ambele, sensuri (culisează) într-un canal, şi un cursor cu 1—3 fire reticulare pentru uşurarea manevrării şi citir’i. 2. (METAL.) Unealtă metalică sau de lemn folosită pentru netezirea şi îndepărtarea surplusului de amestec de formare din cutia de formare. 3. (CONSTR.) a) Piesă de lemn cu secţiunea pătrată sau dreptunghiulară (cu lăţimea egală cel mult cu dublul grosimii), folosită în construcţii, b) Element de construcţie în formă de bară, care leagă capetele superioare ale stîlpilor unui cadru de beton armat. în funcţie de destinaţie, r. poate avea una sau mai multe deschideri, poate fi dreaptă, frîntă sau curbă, cu secţiune constantă sau variabilă.