reumatism
Tagged as: R
reumatism (gr. rheumatismos, din rheuma „umflătură”; MED.), termen care denumea, în trecut, afecţiunile aparatului locomotor, în special ale articulaţiilor, indiferent dacă natura lor era inflamatorie, degenerativă, metabolică etc. Astăzi prin r., sau boală reumatismală, se înţeleg afecţiunile care au următoarele caractere comune: cauză infecţioasă (provocată de obicei de streptococ), patoge-me inflamatorie alergică, alterări ale substanţei fundamentale a ţesutului conjunctiv, manifestări articulare şi viscerale. Principalele boli reumatice sînt: r. poliarticular acut, pohartrita cronică evolutivă, spondilita ankilopoetică, r. părţilor moi (nervi, muşchi etc). — R. poliarticular acut, boală reumatică frecventă la copii şi tineri. Boala începe brusc la 3—20 de zile după o angină sau amigdalită, cu febră, transpiraţii şi tumefacţii dureroase articulare. Durează, dacă nu este tratată, 3—4 săptămîni, avînd tendinţa la recidivă, sau trece în stadiu subacut sau cronic. R.p.a. se complică frecvent cu îmbolnăvirea cordului, in special la copii (endocardită, pencardită, insuficienţe val-vulare), cu pleurezii, nefrite, coree etc. R.p.a. se tratează cu doze mari de salicilat de sodiu, piramidon, penicilină etc.