reumatism (gr. rheumatismos, din rheuma „umflătură”; MED.), termen care denumea, în trecut, afecţiunile aparatului locomotor, în special ale arti­culaţiilor, indiferent dacă na­tura lor era inflamatorie, dege­nerativă, metabolică etc. Astăzi prin r., sau boală reumatismală, se înţeleg afecţiunile care au următoarele caractere comune: cauză infecţioasă (provocată de obicei de streptococ), patoge-me inflamatorie alergică, alte­rări ale substanţei fundamen­tale a ţesutului conjunctiv, manifestări articulare şi visce­rale. Principalele boli reuma­tice sînt: r. poliarticular acut, pohartrita cronică evolutivă, spondilita ankilopoetică, r. păr­ţilor moi (nervi, muşchi etc). — R. poliarticular acut, boală reumatică frecventă la copii şi tineri. Boala începe brusc la 3—20 de zile după o angină sau amigdalită, cu febră, trans­piraţii şi tumefacţii dureroase articulare. Durează, dacă nu este tratată, 3—4 săptămîni, avînd tendinţa la recidivă, sau trece în stadiu subacut sau cronic. R.p.a. se complică frec­vent cu îmbolnăvirea cordului, in special la copii (endocardită, pencardită, insuficienţe val-vulare), cu pleurezii, nefrite, coree etc. R.p.a. se tratează cu doze mari de salicilat de sodiu, piramidon, penicilină etc.