reconstrucţie (LINGV.), refacere, cu ajutorul comparaţiei dintre formele existente în limbile înrudite, a unor forme ale limbii de bază neatestate în texte; prin r. s-a obţinut, de exemplu, forma lat. plovia, neatestată (clasic pluvia), dar singura din care puteau proveni formele romanice (rom. ploaie, it. pioggia etc). în ciuda faptului că adesea s-a abuzat de ea, r. este o metodă utilă, a cărei valabilitate s-a dovedit în numeroase cazuri. Sin. (învechit) reconstituire.