Siflanta (lat. siflare „a sufla”; LINGV.), consoană constrictivă dentală, caracterizată prin zgomotul produs de aerul care se scurge de-a lungul unui canal strimt format prin atingerea vârfului limbii de cele două şiruri de dinţi sau numai de dinţii incisivi inferiori (ex., în română, s, z sunt consoane S.). V. şi sibilantă.