Sfinx, nume dat în antichitate unor făpturi legendare, închipuite cu cap de om şi trup de leu. Reprezentări de S. se întâlnesc în arta Egiptului antic, unde capul t este de obicei capul faraonului, iar S. însuşi simbolizează puterea a-cestuia (ex. Celebrul s. colosal de la Giseh, supranumit marele s., din preajma piramidei lui Khefren ~ dinastia a IV-a, circa 2 800 î.e.n. —, înalt de 20 m şi lung de 73 m), precum şi în arta siriană, feniciană, hitită, minoiană etc. Aceste monumente străjuiau intrarea templelor sau a palatelor şi întruchipau duhuri păzitoare; serveau totodată şi la decorarea interioarelor, în mitologia greacă, s. capătă chip şi bust de femeie, trup de leoaică şi aripi. S. din legendă lui E d i p punea la încercare oamenii cu o ghicitoare alegorică (care vieţuitoare umblă în patru picioare dimineaţa, la amiază în două, seara în trei), ucigând pe cei care nu găseau răspunsul. Edip a dezlegat enigma, arătând că întrebarea se referă la cele trei perioade ale vieţii omului (copilărie, maturitate şi bătrâneţe), iar s. a pierit, aruncându-se în prăpastie.