Sferă1 1. (MAT.), Mulţimea punctelor din spaţiu care se află la o distanţă dată, numită rază, de un punct fix, numit centru. Orice dreaptă care trece prin centrul s. şi este limitată de s. se numeşte diametru. Aria s. este egală cu 4πR2, unde R este raza S. De multe ori, prin s. se înţelege şi corpul mărginit de o suprafaţă sferică. Volumul acestuia este egal extinde în mod natural şi în spaţiul euclidean cu n dimensiuni, respectiv în spaţiile metrice. Corpul născut prin rotirea unui sector de cerc în jurul unui diametru al cercului din care face parte sectorul şi care nu are puncte comune cu sectorul circular, se numeşte sector sferic. Corpul mărginit de două plane secante şi paralele ale unei sfere şi de porţiunea din suprafaţa sferică cuprinsă între ele se numeşte segment sferic. Porţiunea dintr-o suprafaţă sferică cuprinsă între două plane secante şi paralele ale unei s. se numeşte zonă sferică. — S. plină, mulţimea punctelor unei suprafeţe sferice şi a punctelor sale interioare. 2. (ASTR.) Sferă cerească, sferă aparentă pe care se proiectează stelele, care, din cauza marii lor depărtări, se văd în aceleaşi direcţii chiar dacă rie deplasăm pe suprafaţa Pământului. Se consideră că s.c. are raza infinită; polii cereşti se află la intersecţia s.c. cu axa de rotaţie a Pământului, iar ecuatorul ceresc se găseşte la intersecţia s. c cu planul ecuatorial terestru.