Sfatul domnesc (în evul mediu în Ţara Românească şi în Moldova), denumire dată consiliului format din reprezentanţii marii boierimi care luau parte, alături de domn, la conducerea ţării. La s.d. participau şi dregătorii boieri. Ştefan cel Mare a introdus în sfat şi pe pârcălăbii cetăţilor, numiţi de domn, întărind astfel puterea domnească. În sec. al XVI-lea, s.d. era constituit din boierii cu demnităţi şi din foştii demnitari. S.d. avea atribuţii politice, fiscale, judecătoreşti; în această din urmă calitate se numea şi divan. În anumite împrejurări participau la sfat şi mitropoliţn cu episcopii. S.d. nu trebuie confundat cu marea adunare a ţării (sobor), care reprezenta toate stările oamenilor liberi.