Sex (BIOL.), diferenţiere morfofiziologică a organismelor vii, în vederea reproducerii; îmbracă forma sexului mascul şi a sexului femei. Majoritatea animalelor inferioare şi a plantelor sunt caracterizate prin prezenţa ambelor sexe pe acelaşi individ (hermafrodiţism). În schimb, cele mai multe animale superioare şi unele plante au s. separate pe’ indivizi distincţi; această stare (denumită gonocorism) este superioară filogenetic hermafroditismului şi este rezultatul unei perfecţionări evolutive în adaptabilitatea la condiţiile mediului. Deosebirile între indivizii gonocorici sunt date de caracterele sexuale primare (glandele sexuale, căile de eliminare a produşilor lor, aparatele de copulaţie şi anexele lor) şi de caracterele sexuale secundare, care se referă la unele particularităţi somatice (v. dimorfismsexual). În lumea animalelor superioare, proporţia între sexe este cel mai adesea echilibrată. Asupra procesului de determinare şi diferenţiere a s. se confruntă în prezent două concepţii: a) concepţia singamică (teoria cromozomica a diferenţierii s.), după care s. este determinat în momentul fecundaţiei, datorită existenţei şi jocului unor cromozomi speciali (cromozomi sexuali sau heterocromozomi); b) concepţia epigamică, după care, independent de garnitura cromozomică, în procesul de diferenţiere a s. intervin factori ai mediului extern (hrană, temperatură etc.) şi ai celui intern (hormonul sexual ş.a.).