Serialism (MUZ.), tehnică de compoziţie muzicală concepută de Hauer şi aplicată pentru prima dată de Schonberg; seria conţine un număr de 12 sunete (dodecafonism) şi serveşte ca element de bază în construcţia lucrării muzicale. S. a fost folosit, mai mult sau mai puţin riguros, de unii compozitori de seamă din diferite ţări. Extinderea principiilor de organizare serială asupra tuturor componentelor lucrării muzicale (înălţime, durată, timbru, intensitate) a generat s. integral. Muzica serială a fost creată ca urmare a înlocuirii forţei de coeziune, a tonalităţii cu o organizare bazată pe anumite principii matematice, aplicate atât în sens orizontal (melodic), cât şi în sens vertical (armonic), accentuându-se, cu timpul, tendinţa de abstractizare.