Serbia, republică în cadrul R.S.F. Iugoslavia, situată în partea de est a ţării. Suprafaţa: 88 361 km2 (inclusiv ţinuturile autonome Vojvodina şi Kosovo-Metohija). Populaţia: 7 63O00O loc (1961), majoritatea sârbi, în rest croaţi, albanezi, maghiari, români. Capitala: Belgrad, în partea nordică se întinde câmpia Dunării, în partea centrală o regiune deluroasă şi câmpia Moravei, iar în sud o regiune muntoasă, atingând în extremitatea sud-vestică 2 747 m altitudine. Clima este temperat-continen-tală. Pădurile acoperă circa 20% din suprafaţa S. Principalele ape sunt Dunărea, Sava şi Morava. Dispune de resurse minerale variate: minereuri de cupru (Bor, Majdanpek), plumb, zinc (Trepca), crom etc. Mai puţin însemnate sunt rezervele de cărbune brun şi lignit (bazinul Morava). S-a dezvoltat o importantă industrie a metalurgiei neferoase (Bor), constructoare de maşini de transport, de utilaj minier, de maşini agricole şi electrotehnică (Belgrad, Novi Sad, Nis, Kragujevac), chimică (Su-botica), alimentară (Belgrad, Novi Sad etc.) şi textilă. Serbia furnizează 1/4 din producţia de energie electrică a R.S.F. Iugoslavia. Agricultura ocupă un loc important. Culturile agricole sunt concentrate în special în partea nordică şi centrală. S. furnizează 2/3 din producţia totală de grâu şi de porumb a Iugoslaviei şi 4/5 din producţia de floarea-soa-relui, sfeclă de zahăr şi cânepă. Viticultura şi pomicultura sunt larg dezvoltate. S. are şi un important efectiv de animale (bovine, porcine, ovine, cabaline).