Serapis, divinitate caracteristică pentru sincretismul religios din epocile elenistică şi romană. Cultul lui S., care îmbină atribute ale zeului egiptean Osiris şi ale zeilor greci Zeus, Hades şi Asclepios, a fost instituit de regele Egiptului, Ptolemaios Lagos (323 —283 î.e.n.), în speranţa că va contribui la apropierea supuşilor egipteni ai regatului de cei greci. Dărâmarea celebrului templu din Alexandria al zeului, Serapeum, prin decretul lui Theodosiu din 385, este considerată o dată hotărâtoare pentru abolirea cultelor „păgâne”.