Seneslav (Seneslau), voievod român, menţionat în, Diploma ioaniţilor” (1247). A fost conducătorul unei formaţiuni statale feudale din stânga Oltului, care avea centrul în depresiunea Titeşti-lor sau a Arefului. S. se afla în raporturi de vasalitate faţă de regele maghiar Bela al IV-lea, dar se bucura de o largă autonomie.