Selecţie 1. (BIOL.) rroces de supravieţuire a indivizilor cu însuşirile cele mai apte în „lupta pentru existentă”. — S. artificială, orientare a evoluţiei plantelor şi animalelor domestice prin alegerea conştientă de către om, ca genitori, a indivizilor cu însuşiri valoroase din punct de vedere economic sau estetic. D a r w i n a arătat că prin s. artificială oamenii au creat numeroase rase de porumbei, cîmi, cai etc, modificând ereditatea speciilor. 0 formă de s.a., numită selecţie inconştientă, a fost practicată fără un scop precis de oameni asupra plantelor şi animalelor domestice, prin alegerea la întâmplare a genitorilor. Pe măsura dezvoltării biologiei, şi în special a geneticei (baza teoretică a s.a.), s-au creat noi soiuri de plante agricole, tipuri şi râse de animale cu un potenţial de producţie mult ridicat. În agricultură ţării noastre sunt folosite soiurile şi rasele selecţionate care corespund în cel mai înalt grad condiţiilor locale pedoclimatice şi au o mare capacitate de producţie. Prin s.a. se îmbunătăţeşte şi materialul folosit în plantaţiile forestiere. S. naturală, mecanism fundamental al evoluţiei speciilor de plante şi de animale, constând în eliminarea, prin luptă pentru existenţă, a indivizilor cu însuşiri dăunătoare şi supravieţuirea indivizilor cu însuşiri avantajoase din punct de vedere biologic. Teoria s.n. a fost elaborată de Darwin; conform acestei teorii, natura produce spontan variaţii dăunătoare, indiferente şi avantajoase. De obicei vor supravieţui indivizii cu variaţii utile, avantajoase. Astfel se conturează varietăţile ca specii în curs de formare. Există şi fenomene evolutive care nu urmează un mecanism de s.n. în populaţiile mici, supravieţuirea urmează legile întâmplării (efectul Se-WaIl Wright sau driftul genetic). Teoria s.n. a dat o puternică lovitură finalismului, arătând că evoluţia şi concordanţa organismului cu mediul în care trăieşte nu este rezultatul unei predestinări, ci al unui mecanism legic şi cognoscibil.
S. sexuală (în concepţia lui Darwin), modalitate evolutivă Ia animale cu sexe diferenţiate, constând în alegerea preferenţială a partenerului sexual după anumite însuşiri atrăgătoare (ex. După voce şi penaj la păsări). 2. (STATIST.) a) Parte dintr-o colectivitate cu ajutorul căreia se cercetează diversele caracteristici ale întregii colectivităţi. În acest sens este sinonim cu eşantion, mostră etc. B) Operaţie de extragere a unităţilor dintr-o colectivitate generală, după anumite principii. Numărul de unităţi din care se compune s. constituie volumul său. Ca să poată servi Ia caracterizarea ştiinţifică a colectivităţii din care face parte, alegerea unităţilor care constituie colectivitatea de s. trebuie făcută în conformitate cu teoria probabilităţilor, fără nici o preferinţă, în aşa fel încât ea să difere de colectivitatea respectivă numai prin volum, nu şi în privinţa structurii, a nivelului de dezvoltare şi a variaţiei caracteristicilor studiate. V. şi observare statistică selectivă. 3. (FIZ.) Reguli de selecţie, condiţii ce precizează care anume dintre tranziţiile sistemelor de microparticule, posibile din punct de vedere energetic, se pot produce în realitate. R. de s. se exprimă prin relaţii matematice pe care trebuie să le îndeplinească numerele cuantice caracteristice stărilor sistemului înainte şi după tranziţie.