Secuirea arborilor (SILV.), uscare artificială şi lentă a arborilor din păduri, înainte de doborârea lor, prin executarea unei tăieri pe circumferinţa tulpinii la o adâncime de 2—5 cm. Se practică mai ales la speciile de foioase, la care o uscare rapidă, după doborâre, ar provoca crăparea lemnului şi declasarea lui. În ţara noastră, acest procedeu nu este utilizat.