Scleroză (di n gr. skieros „tare”; MED.), indurare a unui ţesut sau organ datorită proliferării active a ţesutului conjunctiv existent în acesta. S. are caracter ci-catnceal când reprezintă stadiul final de vindecare al unei plăgi sau al unei inflamaţii care nu se termină cu refacerea ţesutului său organului lezat. Procesul de s. apare şi în organele care şi-au încetat sau diminuat funcţiunea (ex. Scleroza ovariană, testiculară, renală).* S. cerebrală, boală a sistemului nervos central care apare în urma leziunilor cronice din substanţa cerebrală. S.c. reprezintă uneori faza finală în sifilis, arterioscleroză, alcoolism cronic şi în timpul senilităţii.* S. în plăci, boală a sistemului nervos, de cauză necunoscută, caracterizată prin prezenţa focarelor de demielinizare a fibrelor nervoase. Se manifestă prin tulburări ale mişcărilor (acestea devin dificile, dezordonate, nearmomoase), tulburări de vedere, tulburări urinare etc. — S. laterală amiotrofică, boală a sistemului nervos central, care se caracterizează prin atrofii musculare difuze, mai ales ale extremităţilor membrelor, dificultate în mers, tulburări de înghiţire, de vorbire.