Scintilator (FIZ.), substanţă în masa căreia se produc scintilaţii atunci când este bombardată cu particule a, (B, y etc. Se utilizează ca s. sărurile iodului şi bromului cu metalele alcaline, naftalenul, antracenul etc; se folosesc şi s. din materiale plastice (ex. Stilben). S. servesc la construcţia contoarelor cu scintilaţie şi pot avea volume cuprinse între câţiva milimetri cubi şi câteva sute de decimetri cubi.