Schuchardt [şuhart], Hugo (1842—1927), romanist austriac. A fost profesor la universităţile din Halle şi din Graz şi membru de onoare al Academiei Române. Savant cu un larg orizont de cercetări, S. depăşeşte limitele domeniului romanic, în afară de lucrarea de tinereţe „Vocalismul latinei vulgare” (3 vol. 1866-1868), S. a desfăşurat o bogată activitate (studii, articole, recenzii, polemici) în paginile diverselor periodice; o culegere selectivă a acestor contribuţii a apărut sub îngrijirea lui Leo Spitzer, „Breviar Hugo Schuchardt. Un vademecum al lingvisticii generale” (1922, ed. Mărită 1928). În concepţia lui S., Ia baza schimbărilor din limbă ar sta creaţia individuală. Adversar al neo-gramaticilor, S. a criticat absolutizarea de către aceştia a legilor fonetice. Este unul dintre creatorii metodei cuvinte şi lucruri.