Schrodinger [şrodinger], Erwin (1887-1961), fizician austriac; a fost profesor la universităţile din Stuttgart, Berlin, Viena ş.a. Pornind de la ipoteza ondulatorie a lui L. de Broglie, S. a elaborat, pe baza unei analogii optico-mecanice, o ecuaţie care descrie starea particulelor; prin aceasta el a pus bazele mecanicii ondulatorii. Ulterior, S. a demonstrat echivalenţa formulării ondulatorii cu formularea matriceală a mecanicii cuantice. S. are, de asemenea, contribuţii în domeniul opticii şi al teoriei câmpurilor. Op. pr.: „Cuantificarea ca o problemă de valori caracteristice” (1926), „Tratat de mecanică ondulatorie” (1928). Premiul Nobel (1933). — Ecuaţia lui S., ecuaţia fundamentală a mecanicii cuantice nerelativiste: îh*(∂φ/∂t) =H φ, în care i =√ —1, ħ = h/2π este constanta lui Planck, φ funcţia de undă, ∂φ/∂t derivata parţială în raport cu timpul (t), H operatorul lui Hamilton care reprezintă energia sistemului considerat. E. lui S. permite studierea evoluţiei în timp a funcţiei de undă ce caracterizează un sistem de microparticule. Dacă energia E a sistemului este constantă în timp, e. lui S. capătă formă: H φ=E φ, care permite găsirea funcţiilor de undă proprii şi a spectrului energetic pentru sistemul considerat. În cazul particular al unei singure particule în regim staţionar, e. lui S. devine: Δ φ + 8π 2/h 2 (E – V) φ =0, în care Δ reprezintă operatorul laplacean, m masa particulei, E energia totală, V energia potenţială. Această din urmă formă este cea dată iniţial de S. în 1926.