Schlegel [şlegsl], Friedrich von (1772—1829), critic literar şi poet german, fondator împreună cu Wilhelm S., fratele său, al revistei „Athenaeum” (1798-1800). Este teoreticianul romantismului conceput în ambianţa lui Novalis, Tieck, Schelhng, Schleiermacher şi sub influenţa filozofiei idealist-subiective a lui Fichte, ca o artă ostilă raţionalismului clasic, întoarsă cu faţa spre evul mediu, cu elemente indi-vidualist-fantastice. Cu excepţia romanului „Lucinde” (1799), manifest al dragostei romantice, în care S. dezvăluie, cu avântat talent, caducitatea căsătoriei burgheze şi pledează pentru emanciparea femeii, creaţia să poetică nu s-a putut impune. Bun cunoscător al limbilor orientale, S. a pus bazele studiului sanscritei („Despre limba şi înţelepciunea indienilor”, 1808). A mai scris „Despre studierea poeziei eline” (1797), „Istoria poeziei grecilor şi romanilor” (1798), „Istoria literaturii vechi şi noi” (1815). „Filozofia vieţii” (1828) şi „Filozofia istoriei” (1829) vădesc misticismul ultimei sale perioade de creaţie.