Schimbător 1. (TEHN.) Schimbător de căldură, aparat sau instalaţie prin care circulă două sau mai multe medii fluide, numite agenţi termici, cu temperaturi diferite şi în care are loc un schimb sau un transfer de căldură de la mediul mai cald la mediul mai rece. Agenţi termici pot fi şi corpunle solide (ex. Semifabricate din oţel care se încălzesc pentru a fi matriţate). S. de c. pot fi: cu funcţionare continuă sau intermitentă şi cu transfer de căldură indirect continuu (vaporizatoarele, cazanele de abur, instalaţiile frigorifice, coloanele de rectificare etc), indirect intermitent (recuperatoarele intermitente) şi direct (absorbitoarele, turnurile de răcire etc). 2. (ELT.) Schimbător de frecvenţă, circuit electric neliniar, de obicei electronic, sau etaj al unui aparat electronic (ex. Un radioreceptor superheterodină), care permite schimbarea frecvenţei purtătoare a unui semnal modulat. 3. (TELEC. Schimbător telefonic, instalaţie său echipament de comutaţie din» tr-o centrală telefonică la care ajung liniile posturilor telefonice şi care permite conectarea, la cerere, a unei linii la oricare altă linie. S.t. pot fi: manuale, la care conectarea liniilor se face de către o operatoare din centrala telefonică, sau automate, la care conectarea liniilor se face mecanizat, în urma unei telecomenzi emise prin linia abonatului chemător (prin ridicarea microreceptorului şi formarea pe discul de apel a numărului liniei chemate). După principiul de funcţionare, s.t. automate pot fi de ţip: pas cu pas, rotativ (rotary), cu maşini, cu relee, cu coordonate şi electronice (cu relee fără contacte mobile). Sân. Comutator telefonic. 4. (MAS.) Schimbător de viteză, mecanism care are mai multe angrenaje cu roţi dinţate, cu raport de demultiplicare variabil, montat în sistemul de transmisie al unei maşini, cu ajutorul căruia se poate schimba (mări sau micşora) turaţia, respectiv viteza de lucru sau de deplasare a maşinii. S. de V. intră în componenţa maşinilor-unelte, a autovehiculelor etc. Sm. cutie de viteză. 5. (C.F.) a) Schimbător de cale, dispozitiv care se montează la intersecţia a două linii de cale ferată (la intrarea în staţii sau în punctele de ramificare a căii) pentru a permite trecerea materialului rulant de pe o linie pe alta. S. de c. este format din macaz, inima de încrucişare, şinele intermediare şi aparatul de manevră (care serveşte la acţionarea acelor), b) Schimbător de mers, dispozitiv de comandă a organelor de distribuţie ale motoarelor cu abur de pe o locomotivă, cu ajutorul căruia se poate inversa sensul de mers al locomotivei; poate fi acţionat manual sau prin servomotor pneumatic. 6. (CHIM.) Schimbători de ioni, substanţe chimice naturale sau sintetice (anorganice sau organice), care au proprietatea de a schimba ionii lor cu o cantitate echivalentă de alţi ioni din soluţia cu care vin m contact. Se deosebesc s. de cationi (cationiţi), care schimbă catio-nii lor cu cei ai electrolitului, şi s. de anioni (anioniţi), care schimbă anionii lor cu anionu electrolitului. Se întrebuinţează în procesele de separare a unor elemente, Ia dedurizarea apei etc. (ex. Zeoliţn, permutiţii, răşinile schimbătoare de ioni ş.a.).