Schelling [şeling], Friedrich Wilhelm (1775-1854), filozof idealist german, reprezentant al filozofiei clasice germane. Lucrările sale de filozofie a naturii scrise în tinereţe conţin interesante elemente de dialectică. În preajma revoluţiei din 1848, a combătut pe hegeliemi de stânga, devenind filozoful oficial al Prusiei. Influenţat iniţial de Fichte, S. a elaborat apoi o concepţie proprie, idealist-obiectivă, în filozofia” natiîrii. A conceput natura ca „produs”, adică obiect al experienţei, şi totodată că „productivitate”, adică subiect, astfel încât produsul dispare în productivitate, iar ceea ce este real ar fi subiectul. După f i-lozofia identităţii a lui S., dincolo de subiect şi obiect, de spirit şi de natură se găseşte un absolut din care derivă filozofia, arta, religia, absolut care e raţiunea lor de existenţă şi pe care ele îl întruchipează, încercând să concilieze religia şi filozofia, S. a susţinut că adevărul filozofiei «ste teologia şi a propagat concepţia mistică despre revelaţia divină. Op. pr.: „Prima schiţă a unui sistem de filozofie a naturii” (1799), „Sistemul idealismului transcendental” (1800).