Scarificare (lat. scarificare „a secţiona, a cresta”) 1. (MED.) Crestare superficială a tegumentelor cu ajutorul scarificatorului, al unui bisturiu sau brici etc. Pentru provocarea unei sângerări locale. Uneori precedă aplicarea ventuzelor (ventuze scarificate). Este folosită pentru degajarea unei regiuni inflamate sau infiltrate, în dermatologie. 2. (DRUM.) Operaţie de dislocare şi de întoarcere a pământului (pe o adâncime de 5—15 cm) de la suprafaţa unui teren sau a unei împietruiri vechi, efectuată pentru uşurarea executării sau refacerii drumurilor. Se execută cu maşini numite scarifi-catoare.