Sarawak [sera: uec], teritoriu în nordul insulei KaIimantan, între Brunei, Indonezia şi Marea Chinei de Sud, inclus în Federaţia Malayezia. Suprafaţa: 125 206 km-. Populaţia: 831 000 loc. (1964), for-mată din daiaci, chinezi şi malaezi. Centrul administrativ: Kuching. Relief muntos şi de-luros, cu înălţimi până la 2 400 m, în partea centrală şi sudică, iar în nord relief de câmpie. Climă ecuatorială, cu precipitaţii abundente pe litoral. Pădurile ecuatoriale, veşnic verzi, ocupă suprafeţe întinse. Zăcăminte de petrol, aur, fosforite, bauxită. În câmpia htoralâ şi în văile râurilor se cultivă în plantaţii arbori de cauciuc, iar în micile gospodării ţărăneşti orez, porumb, batate, manioc, piper. În zona ţărmului cresc cocotieri şi sagotieri. Este dezvoltată industria extractivă (în special a petrolului), de rafinare a petrolului şi industria forestieră. Există mici întreprinderi ale industriei uşoare şi alimentare. Se practică pescuitul şi vânătoarea. Se exportă în special petrol şi produse petroliere, apoi cauciuc, piper, material lemnos.