Sannazzaro [sannattăro], Jacopo (1455 sau 1456-1530), poet şi umanist italian. A scris elegii, epigrame şi egloge în limba latină, dintre care se remarcă cele despre viaţa pescarilor din Neapole („Eclogae piscatonae”), şi versuri inspirate din poezia populară, cu elemente satirice, în limba italiană. Romanul său pastoral „Arcadia” (1504), alcătuit în versuri şi proză, a avut o largă influenţă asupra dezvoltării ulterioare a poeziei pastorale în apusul Europei. Creaţia lui S., tipic rinascentistă prin eleganţa, limpezimea şi fluiditatea stilului, a contribuit la definitivarea limbii italiene literare.