San Marino, stat în Europa, situat în Peninsulă Italică, la mică distanţă de ţărmul Mării Adriatice; este înconjurat de teritoriul Italiei. Suprafaţa: 60,6 km2. Populaţia: 17 000 loc. (1963). Capitala: San Marino (2 150 loc). Limbă de stat: italiana. Relief deluros, dominat de muntele calcaros Titano (749 m), pe care este construită capitala. Economia se bazează pe agricultură: culturi de cereale (grâu, porumb), viticultură, pomicultură şi creşterea animalelor (cornute mari şi porcine). Exploatări de roci de construcţie şi de sulf, industrie textilă şi alimentară. Se produc obiecte de artizanat din sticlă, metal, marmură şi ma-jolică. Export de vinuri, piei, ceramică, piatră de construcţie, ţesături. Venituri importante se realizează din turism şi din emisiunea de mărci poştale. Pentru legăturile economice externe, statul San Marino are acces la portul italian Rimini printr-o cale ferată electrificată şi pnntr-o şosea. — Istoric. Întemeiat ca oraş în anul301, S.M. a devenit în 1263 republică, dependentă de ducii din Urbino (sec. XIII—XVII); după includerea posesiunilor acestora în statul papal, a redevenit independent. În 1862 s-a instituit de facto protectoratul Italiei asupra republicii S.M. în 1921 a fost creat Partidul Comunist din San Marino. În 1945 a fost instaurat un guvern format din reprezentanţii partidelor comunist şi socialist, care a înfăptuit o serie de reforme progresiste. În urma unei lovituri de stat, puterea a fost preluată, în 1957, de un guvern format din creş-tin-democraţi, social-democraţi şi socialişti „independenţi”. Organul suprem al puterii este Marele Consiliu General (parlament unicameral); acesta alege, pe timp de şase luni, doi căpitani-regenţi, care sunt şefii statului şi ai guvernului. Partide politice: Partidul creştin-democrat, Partidul Comunist din San Marino, Partidul social-democrat şi Partidul socialist.