Sama (seama) (în evul mediu în Ţara Românească) 1. Recensământ efectuat de domnie în vederea fixării birului. 2. Dare în bani care îngloba toate obligaţiile financiare ale birnicilor, percepută iniţial de domnie de patru ori pe an. Existau s. cea mare, s. a doua, s. a treia, care acopereau cheltuielile generale, şi s. cea mică, care acoperea cheltuielile bairamului.