Sălcuţa, cultură materială din neoliticul târziu (c. 2800 — 1900 î.e.n.). Numele vine de la satul Sălcuţa (raionul Craiova, reg. Oltenia), unde au fost identificate primele urme specifice acestei culturi. Principalele caracteristici: aşezări pe locuri mai ridicate înconjurate uneori de şanţuri de apărare, prelucrarea cuprului, ceramică incizată şi pictată după ardere şi pictură cu grafit. E înrudită cu cultura gumelniţa din Muntenia. Aria ei de răspândire cuprinde Oltenia şi unele părţi din Banat.