Sabotaj 1. (DR.) Infracţiune care constă în încălcarea de către un angajat a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea sau prin îndeplinirea ei în mod defectuos, cu scopul de a aduce atingere securităţii statului. — S. contrarevoluţionar, sabotaj în care scopul urmărit de infractor este subminarea orânduirii socialiste. 2. Mijloc de acţiune al oamenilor muncii din ţările capitaliste în lupta lor justă de eliberare. A fost folosit pe scară largă îndeosebi în timpul celui de-al doilea război mondial în ţările ocupate de Germania hitlenstă, precum şi de muncitorii străini duşi cu forţa în Germania.