Russell [rasl], Bertrand (n. 1872), filozof şi logician neopozitivist englez, militant activ pe tărîm obştesc. A adus o contribuţie însemnată la dezvoltarea logicii simbolice (matematice), încercând pe această bază deducerea matematicii din logică până la ultima ei consecinţă, în legătură cu aceasta a elaborat teoria tipuri1or. Caracteristic pentru R. este interpretarea idealistă a sistemelor formalizate ale logicii simbolice, în sensul că, după el, matematica pură este independentă de real, ea decurgând exclusiv din concepte logice abstracte. În filozofie; la situat iniţial pe poziţii idealist-obiective, orientându-se ulterior spre idealismul subiectiv agnostic. Existenţa şi conştiinţa sunt compuse, după R., din elemente neutre identice („fapte atomare”); deosebirea dintre materie şi gândire este numai o deosebire de structură. A exercitat o puternică influenţă asupra cercului vienez. R. a profesat idei antireligioase şi pacifiste. După al doilea război mondial, idealurile umaniste ale lui R. îşi găsesc expresia în lupta să activă pentru dezarmare şi preîntâmpinarea unui război termonuclear. A fost unul dintre principalii iniţiatori ai conferinţelor Pugwash. Op. pr.: „Principia mathematica” (Principii matematice) (3 voi., 1910-1913, în colaborare cu A.N. Whitehead), „Analiza materiei” (1927), De ce nu sunt creştin” (1927), „Istoria filozofiei occidentale” (1945). Premiul Nobel (1950).