Ruptă (în evul mediu în ţările române), înţelegere între o categorie fiscală (comunitate sau contribuabil) şi vistierie, prin care, în locul tuturor dărilor existente, se stabilea o sumă globală, fixă, plătibilă anual. Se mai numea ruptoare. Categoriile fiscale care făceau o asemenea înţelegere se numeau rupte, iar contribuabilii ruptaşi.