Rugină 1. (CHIM.) Oxid de fier hidratat, rezultat prin coroziunea fierului în contact cu oxigenul, în condiţii de umiditate atmosferică (ruginire). R. se produce iniţial numai la suprafaţa obiectului de fier, apoi continuă şi în adâncime. Este de culoare brun-roşcată şi sfărâmicioasa. Protejarea fierului împotriva ruginirii se face prin acoperirea suprafeţei sale cu pelicule de natură organică sau anorganică. 2. (FITOPAT.) Boală infecţioasă a plantelor, provocată de ciuperci microscopice. Se manifestă, în general, prin pete de culoare brună-ruginie, care apar pe frunze, pe tulpini sau pe inflorescenţe şi necrozează ţesuturile, împiedicând dezvoltarea normală a plantelor. Mai râs pândite sunt: r. neagră (Puccinia graminis), r. galbenă (Puccinia glumarum), care atacă grâul, orzul, secară şi unele graminee spontane, r. brună a griului (Puccinia triticină) şi r. brună a orzului (Puccinia hordei). Combaterea ruginei se realizează prin cultivarea soiurilor de plante rezistente şi prin măsuri de igienă a culturilor.