Rosetti, Constantin A. (1816 –1885), om politic şi publicist român, unul dintre conducătorii revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească şi ai luptei pentru unirea principatelor. În timpul revoluţiei burghezo-democratice din 1848 a fost conducătorul aripii liberalilor radicali; a fost secretar al Guvernului provizoriu, prefect de poliţie şi redactor al ziarului „Pruncul român”. În anii exilului (1848—1857) a contribuit la editarea revistei „România viitoare” şi mai ales a revistei „Republica Română ‘, în care a militat pentru unirea principatelor într-un stat democratic. Revenit în ţară, a e-ditat ziarul liberal-radical „Românul” şi a avut un rol de seamă în Adunarea ad-hoc şi în alegerea lui Al. I. Cuza ca domnitor şi în Ţara Românească. În paginile ziarului „Românul”, care a apărut timp de aproape o jumătate de secol, a militat pentru reforme democratice, pentru unitatea naţională, pentru independenţa naţională a ţării. A fost unul dintre conducătorii Partidului naţional liberal, creat în anii 1874—1 1875, dar în 1884, intrând în conflict cu Ion Brătianu, a organizat o disidenţă liberală. Patriot înaintat, a susţinut cu entuziasm proclamarea independenţei ţării şi participarea României la războiul ruso-turc din 1877-1878. În 1858 a pus bazele „Asociaţiei lucrătorilor tipografi din Bucureşti, al cărei preşedinte a fost la început, şi a sprijinit pe socialiştii N. Zubcu-Codreanu, dr. Russel, C. Dobrogeanu- Gherea, urmăriţi de ohrana ţaristă. A fost în mai multe rîriduri ministru şi preşedinte al Camerei Deputaţilor. Publicistica lui se caracterizează prin avânt romantic, stil patetic, vibrant. În tinereţe a scris şi versuri sentimentale şi social-patriotice („Ceasuri de mulţumire”, 1843). A tradus din Byron, Beranger, Lamartine, Hugo.