romanica
Tagged as: R
romanică, artă ~, denumire convenţională, adoptată de istoriografi în sec. al XIX-lear prin care se înţelege în general arta care s-a dezvoltat în ţările europene supuse influenţei catolice în sec. X—XIII. Arta romanică a preluat unele trăsături ale artei bizantine şi în special elemente din arta carolingiană. Dezvoltînd vechi tradiţii ale artei antice romane stimulată de frecvente schimburi cu arta orientală, cunoscută fie prin intermediul navigatorilor şi al pelerinilor, fie prin intermediul armatelor de cruciaţi, a. r. a îmbrăcat variate aspecte, arhitectura fiind modul ei principal de manifestare, în perioada de înflorire a stilului romanic, principalele edificii au fost bisericile şi mănăstirile. Dispunînd de imense averi funciare şi tezaurizate, mănăstirile şi catedralele romanice au fost, în general, construite potrivit unor programe monumentale, amploarea lor fiind justificată şi de faptul că trebuiau să găzduiască uri uriaş număr de pelerini atraşi de cultul relicvelor sfinte. Principalele tipuri de plan ale arhitecturii religioase romanice sînt: a) biserica-sală (o navă prevăzută cu o absidă pe latura de est şi, eventual, cu un turn-clopotniţă, b) bazilica, cu trei sau mai multe nave, c) biserica de plan central (circular sau polilobat). Mănăstirile erau prevăzute cu clădiri anexe, dezvoltate, de regulă, pe un plan dreptunghiular în jurul unei curţi interioare, către care se deschidea o galerie cu arcade pe coloane, cu deambulatoriu. Construite în general din piatră (cărămida a fost utilizată numai în anumite zone nordice), edificiile romanice sînt caracterizate prin grosimea
masivă a zidurilor şi prin folosirea plafoanelor (mai ales în Ita-
lia) sau a bolţilor semicihndrice, uneori întărite cu arcuri-dublou. Mai rar, sub influenţă orientală, a fost întrebuinţată,pentru boltiri, cupola. Deschiderile, în general mici, practicate în ziduri (arcade,portale, ferestre) sînt totdeauna în plin cintru şi trebuie subliniat că un principiu definitoriu pentru arhitectura romanică este predominanţa plinurilor asupra golurilor. Deseori ferestrele sînt compartimentate în două sau în trei deschideri (bifore, trifore) cu ajutorul unor colonete,în interior, deschiderile sînt sprijinite pe coloane masive sau pe stîlpi articulaţi. Este de observat că, în cadrul artei r.,sculptura şi pictura au fost subordonate arhitecturii. Decorul sculptat al edificiilor romanice se plasează în jurul portalurilor, în jurul capitelurilor, de asemenea pe feţele unor obiecte de cult. Inspirată mai ales din mitologia creştină, dar utilizînd şi elemente fantastice, multe de origine orientală, sculptura 1. are în primul rînd un caracter decorativ, hieratizant.Considerată şi ea ca un motiv decorativ, figura umană este turtită, alungită, contorsionată, după caz,pentru a răspunde nevoilor compoziţionale. Tratarea schematizată, deseori rusticizată, a figurilor este compensată de simţul decorativ şi de inventivitatea fabuloasă a meşterilor.Picturile X., de asemenea cu un pronunţat caracter hieratic, sînt la origine O ramură a picturii bi zantine, care s-a dezvoltat în condiţii specifice, caracterizată fiind prin schematism, dar şi prin spiritul narativ-popular. Ca monumente reprezentative de arhitectură X. cităm: biserica abaţială dinSaint-Benoît-sur-Loire, catedrala din Toulouse, biserica din Marmoutier (Franţa), domul din Modena, domul din Pisa (Italia), biserica sfinţii apostoli din Koln, palatul conţilor de Turingia din Wart-burg (Germania), biserica din Cisnădioara, biserica din He-rina, catedrala din Alba-Iulia (România). Pentru sculptura IV sînt de amintit timpanul portalului bisericii La Madeleine din Vezelay, portalul bisericii din Autun (Franţa), profeţii din corul catedralei din Bam-berg (Germania), reliefurile catedralei din Alba-Iulia (România). Pentru picturi sînt reprezentative decoraţiile murale ale bisericilor din valea Tahull-Catalonia (Spania), ansamblul mural al bisericii Saint Savin (Franţa). în cadrul artei r. trebuie considerate şi piesele de artă decorativă: tapiserii, emailuri în champ-leve, practicate în special la Limoges (Franţa), manuscrise caligrafiate pe pergament şi ornamentate cu miniaturi, feronerie, argintărie, obiecte din bronz, mobilier etc. în general, stilul artei x. se caracterizează prin măreţia şi severitatea construcţiilor, prin hieratismul şi deco-rativismul artelor figurative. Artei r. i-a urmat arta gotică.