romanică, artă ~, denu­mire convenţională, adoptată de istoriografi în sec. al XIX-lear prin care se înţelege în general arta care s-a dezvoltat în ţările europene supuse influenţei ca­tolice în sec. X—XIII. Arta romanică a preluat unele tră­sături ale artei bizantine şi în special elemente din arta caro­lingiană. Dezvoltînd vechi tra­diţii ale artei antice romane stimulată de frecvente schim­buri cu arta orientală, cunoscută fie prin intermediul naviga­torilor şi al pelerinilor, fie prin intermediul armatelor de cruciaţi, a. r. a îmbrăcat va­riate aspecte, arhitectura fiind modul ei principal de manifes­tare, în perioada de înflorire a stilului romanic, principalele edificii au fost bisericile şi mă­năstirile. Dispunînd de imense averi funciare şi tezaurizate, mănăstirile şi catedralele roma­nice au fost, în general, construi­te potrivit unor programe mo­numentale, amploarea lor fiind justificată şi de faptul că tre­buiau să găzduiască uri uriaş număr de pelerini atraşi de cultul relicvelor sfinte. Prin­cipalele tipuri de plan ale arhi­tecturii religioase romanice sînt: a) biserica-sală (o navă prevă­zută cu o absidă pe latura de est şi, eventual, cu un turn-clopotniţă, b) bazilica, cu trei sau mai multe nave, c) bi­serica de plan central (circu­lar sau polilobat). Mănăstirile erau prevăzute cu clădiri ane­xe, dezvoltate, de regulă, pe un plan dreptunghiular în ju­rul unei curţi interioare, către care se deschidea o galerie cu arcade pe coloane, cu deambu­latoriu. Construite în general din piatră (cărămida a fost uti­lizată numai în anumite zone nordice), edificiile romanice sînt caracterizate prin grosimea
masivă a zidurilor şi prin folosirea plafoanelor (mai ales în Ita-
lia) sau a bolţilor semicihndrice, uneori întărite cu arcuri-dublou. Mai rar, sub influenţă orientală, a fost întrebuinţată,pentru boltiri, cupola. Deschiderile, în general mici, practicate în ziduri (arcade,portale, ferestre) sînt totdeauna în plin cintru şi trebuie subliniat că un principiu definitoriu pentru arhitectura romanică este predominanţa plinurilor asupra golurilor. Deseori ferestrele sînt compartimentate în două sau în trei deschideri (bifore, trifore) cu ajutorul unor colonete,în interior, deschiderile sînt sprijinite pe coloane masive sau pe stîlpi articulaţi. Este de observat că, în cadrul artei
r.,sculptura şi pictura au fost subordonate arhitecturii. Decorul sculptat al edificiilor romanice se plasează în jurul portalurilor, în jurul capitelurilor, de asemenea pe feţele unor obiecte de cult. Inspirată mai ales din mitologia creştină, dar utilizînd şi elemente fantastice, multe de origine orientală, sculptura 1. are în primul rînd un caracter decorativ, hieratizant.Considerată şi ea ca un motiv decorativ, figura umană este turtită, alungită, contorsionată, după caz,pentru a răspunde nevoilor compoziţionale. Tratarea schematizată, deseori rusticizată, a figurilor este compensată de simţul decorativ şi de inventivitatea fabuloasă a meşterilor.Picturile X., de asemenea cu un pronunţat caracter hieratic, sînt la origine O ramură a picturii bi zantine, care s-a dezvoltat în condiţii specifice, caracterizată fiind prin schematism, dar şi prin spiritul narativ-popular. Ca monumente reprezentative de arhitectură X. cităm: biseri­ca abaţială dinSaint-Benoît-sur-Loire, catedrala din Toulouse, biserica din Marmoutier (Fran­ţa), domul din Modena, domul din Pisa (Italia), biserica sfin­ţii apostoli din Koln, palatul conţilor de Turingia din Wart-burg (Germania), biserica din Cisnădioara, biserica din He-rina, catedrala din Alba-Iulia (România). Pentru sculptura IV sînt de amintit timpanul porta­lului bisericii La Madeleine din Vezelay, portalul bisericii din Autun (Franţa), profeţii din corul catedralei din Bam-berg (Germania), reliefurile ca­tedralei din Alba-Iulia (Ro­mânia). Pentru picturi sînt re­prezentative decoraţiile murale ale bisericilor din valea Tahull-Catalonia (Spania), ansamblul mural al bisericii Saint Savin (Franţa). în cadrul artei r. trebuie considerate şi piesele de artă decorativă: tapiserii, emailuri în champ-leve, prac­ticate în special la Limoges (Franţa), manuscrise caligra­fiate pe pergament şi ornamen­tate cu miniaturi, feronerie, ar­gintărie, obiecte din bronz, mobilier etc. în general, stilul artei x. se caracterizează prin măreţia şi severitatea construcţiilor, prin hieratismul şi deco-rativismul artelor figurative. Artei r. i-a urmat arta gotică.