Romanescu, Aristizza(1854 — 1918), actriţă româncă, fi­ica actorilor Constantin şi Pau-lina Demetriad. A debutat în 1872 la teatrul din Craiova, apoi a jucat pe scena Teatrului naţional din Iaşi. Din 1877 a fost angajată la Bucureşti de „Societatea dramatică”. A stu­diat, ca bursieră la Paris, împre­ună cu actorul Grigore M a n o 1 e s c u, partenerul şi apoi soţul ei. întoarsă în patrie, R. a jucat roluri de protago­nistă pe scenele Teatrului na­ţional din Bucureşti şi din Iaşi, în piesele „Ovidiu” de V. Alecsandri, „O scrisoare pier­dută”, „O noapte furtunoasă” şi „Năpasta” de I.L. Cara-giale, în „Romeo şi Julieta”, „Othello” şi „Macbeth” de W. Shakespeare, „Tartuffe” Artă romanică. Biserica mănăstirii ben Germană, de Moliere ş.a. Jocul ei era caracterizat printr-o plastică desăvîrşită a mişcării, armo­nizată cu o voce cristalină şi o dicţiune impecabilă. Mimica ei sugestivă exterioriza puternic emoţiile pe care sensibilitatea ei le trăia. în 1891 R. a jucat în turneul organizat de Grigore Manolescu la Viena la Karls-theater, în „Hamlet”, „Romeoşi Julieta”, „Mîndrie şi amor” şi „Neron”. A apărut în primul film românesc, „Războiul In­dependenţei”. Ca profesoară de declamaţie la Conservatorul de artă dramatică din Bucureşti, a dat scenei româneşti o serie de actori străluciţi, ca: Lucia Sturdza-Bulandra, Sonia Clu-ceru, Măria Filotti. R. a scris un volum de „Amintiri”.