Rolland
Tagged as: R
Rolland [rolă], Romain (1866—1944), scriitor francez. S-a născut la Clamecy. A fost profesor de istoria artelor la Sorbona. în literatură a debutat cu ciclul de piese intitulat „Teatrul revoluţiei” (1898— 1902), încercare de teatru popular. Muzicolog pasionat, a scris o serie de studii: „Muzicieni de altădată” (1908), „Muzicieni de astăzi” (1908), „Hăndel” (1910), a analizat în şapte volume marile epoci de creaţie ale Iui Beethoven, scrieri în care muzica apare, ca limbaj universal şi expresie a celor mai înalte năzuinţi umane. S-a impus ca biograf al unor mari personalităţi artistice („Beethoven”, 1903; „Michelangelo”, 1905; „Tolstoi”, 1911). între anii 1904 şi 1912 a publicat primul roman fluviu din literatura franceză, „Jean-Christophe” (trad. rom.), povestire a vieţii unui tînăr compozitor şi în acelaşi timp frescă istorică în care pătrund frămîntările vremii sub aspectele cele mai variate. Romanul „Colas Breugnon” (1918, trad. rom.), al cărui erou principal este un om simplu, din popor, din sec. al XVI-lea, reprezintă un elogiu ai bonomiei galice, al dragostei de viaţă şi în acelaşi timp o sfidare adresată barbariei războiului. între anii 1922 şi 1934 a publicat romanul „Inimă vrăjită” (trad. rom. 1964), în care a urmărit trezirea conştiinţei unei mic-burgheze şi aderarea Ia comunism a fiului ei. R. a militat de pe poziţii pacifiste împotriva primului război mondial (culegerea de articole „Deasupra învălmăşelii”, 1915; romanele „Pierre şi Luce”, 1920, şi „Clerambault”, 1920), a salutat cu entuziasm Revoluţia din Octombrie, iar în perioada dintre cele două războaie mondiale a fost un aprig promotor al luptei antifasciste. Ca preşedinte al Ligii internaţionale a luptătorilor pentru pace, a condamnat agresiunea împotriva Abisimei şi intervenţia militară a lui Hitler şi Musso-lini în Spania. Prezent în actualitatea politică, şi-a ridicat glasul pentru apărarea luptătorilor de la atelierele „Grivi-ţa”, înfierînd samavolnicia autorităţilor burghezo-moşiereşti. R. este şi cel care 1-a descoperit şi promovat pe Pa-nait Istrati. Oscilările sale între exaltarea destinului personalităţilor eroice, sub influenţa lui Nietzsche, şi teoria tolstoiană a nonviolenţei (lucrarea „Mahatma Gandhi”, 1923), izvorîte dintr-un sentimentalism neoromantic, au generat confuzii şi au umbrit uneori viziunea sa filozofică. Dar generozitatea predominantă a lui R» transmite mesajul unui umanism militant, purtător al unor nobile şi îndrăzneţe idealuri croite pe măsura aspiraţiilor vitale ale omului. Prin aceasta, R. aparţine tradiţiei marilor conştiinţe europene ale Franţei. Premiul Nobel (1915).