rodare (TEHN.) î. Operaţie prin care unele mecanisme sau utilaje sînt puse în stare de funcţionare în anumite regi­muri de exploatare, în scopul netezirii şi ajustării suprafeţe­lor de contact în mişcare ale pieselor şi organelor compo­nente (ex. r. turbinelor, r. auto­vehiculelor etc). în timpul acestei operaţii, se spune că mecanismele sau utilajele res­pective sînt în rodaj. 2. Ope­raţie de suprafinisare a supra­feţelor de contact în mişcare, executată cu ajutorul unei pulberi sau a unei paste abra­zive, în scopul obţinerii unei netezimi mari.