rococo, stil artistic caracte­rizat printr-un gen de ornamen­taţie la modă în special în Euro­pa apuseană a sec. al XVI I I-lea. Se aplică mai ales unei variante a stilului baroc germanic şi se caracterizează prin acumularea de ornamente, culori şi curbe asimetrice. V. şi r o c a i 1 1 e.