rocaille [rocai], gen de orna­mentaţie caracteristic sec. al XVIII-lea, frecvent în stilul rococo (numit şi stil r.). De inspiraţie rustică, el constă in imitarea unor elemente na­turale, ca grote, stînci, scoici, volute vegetale. Creşterea inte­resului pentru ştiinţele naturii a favorizat dezvoltarea acestui gen de decoraţie.