Rilke
Tagged as: R
Rilke, Rainer Maria (pe numele adevărat Rene Maria Rilke) (1875-1926), poet impresionist austriac. S-a născut Ia Praga şi a trăit o vreme în Germania. Atmosfera birocratică, apăsătoare a Imperiului austro-ungar, ca şi lipsa de perspectivă a vieţii în epoca wilhelmiană .l-au îndemnat la numeroase peregrinări. După primul război mondial se stabileşte în Elveţia. înzestrat cu o rară sensibilitate şi o bogată cultură umanistă, R. intuieşte cu anxietate lipsa de sens a existenţei burgheziei contemporane, se izolează, mis-tificînd, printr-o interiorizare estetizantă, semnificaţiile vieţii şi făcînd din artă un act de devoţiune ascetică („Scrisori către un tînăr poet”, 1929, trad. rom.). Inspirat de poezia populară a Boemiei, căreia nu-i preia tradiţiile progresiste, R. exprimă cu delicateţe şi cu profunzime, în versuri a căror putere de sugestie rezidă în plasticitatea simbolului şi în incantaţie, sentimentul însingurării, tulburarea unui suflet măcinat de căutări sterile şi, în ultimă analiză, o concepţie mistică, influenţată neoromantism şi de idealizarea prerafaelită a trecutului medieval. Cu „Elegiile duineze” (1923) şi „Sonetele către Orfeu” (1923), inspiraţia lui R. evoluează spre celebrarea vieţii terestre şi a darurilor creatoare ale poetului, care o trăieşte şi care o distilează în forme pur spirituale. în afara culegerilor de versuri („Cartea icoanelor”, 1902, trad. rom.; „Cartea orelor”, 1905; „Poezii noi”, 1907 şi 1908), R. a mai scris poemul liric în proză „Povestea despre ‘ iubirea şi moartea stegarului Christoph Rilke” (1906, trad. rom. 1946), romanul liric „însemnările lui Malte Laurids Brigge” (1910), eseuri („Auguste Rodin”, 1903) şi şase volume de scrisori. Proza sa se caracterizează, ca şi poezia, prin arta desăvîrşită şi originală a mînuirii cuvîn-tului figurat, încărcat de semnificaţii, prin limba strălucitoare, subtilă şi profund muzicală. Remarcabile sînt şi traducerile sale din Michelangelo, Barrett Browning, P. Valery, A. Gide ş.a. în limba română a fost tradus de I. Pillat, Al. Philippide, M. Banuş şi E. Jebeleanu.