Rickert, Heinrich (1863-1936), filozof neokantian ger­man, conducătorul Şcolii de la B a d e n după moartea lui Windelband. Obiectul cunoaş­terii îl constituie, după R., o lume de valori eterne, supe­rioare realităţii şi indepen­dente de ea. R. a opus ştiinţele istorice ştiinţelor naturii, susţinînd că, în timp ce în ştiin­ţele naturii conceptele reflectă generalul, în ştiinţele istorice acestea sînt menite să reflecte particularul, singularul. Ştiin­ţele istorice nu ar putea sta­bili legi, ci numai legătura faptelor individuale cu valo­rile. Deşi concepţia lui R. asupra valorilor este neştiin­ţifică, idealistă, întrucît igno­rează geneza lor obiectivă şi istorică concretă, analiza sa a contribuit la formarea axiolo­giei (teoriei valorilor) ca disci­plină filozofică aparte. în ciu­da unor tendinţe iraţionaliste din gîndirea sa, R. a criticat iraţionalismul fundamental al filozofiei vieţii. Op. pr.: „Limitele conceptualizării în ştiinţele naturii” (1896).