rezonanta
Tagged as: R
rezonanţă (lat. resonantia, din resonare ,,a răsuna, a repeta un sunet”) 1. (FIZ.) a) Iniţiere -sau amplificare de fenomene oscilatorii într-un sistem fizic sub acţiunea oscilaţiilor perturbatoare produse de un alt sistem. R. are loc numai atunci cînd frecvenţa perturbaţiilor este apropiată sau coincide cu una dintre frecvenţele (numite proprii) cu care sistemul rezonant este capabil să oscileze. In timpul r. are loc un transfer de energie de Ia sistemul excitator către cel rezonant. La r., amplitudinea oscilaţiilor creşte foarte mult, prezentînd un maxim caracteristic; ea ar putea deveni infinită dacă nu ar exista pierderi de energie datorate unor factori de genul frecării. După natura oscilaţiilor se deosebesc: r. mecanică, r. acustică, r. electrică etc. R. este un fenomen des întîlnit. In unele împrejurări, ea este utilă şi se caută a se provoca (ex. amplificarea şi timbrarea prin r. de către cutia unei viori, a sunetelor produse de coarde; acordarea prin ir. a circuitului de intrare al unui radiorecep tor pe frecvenţa staţiei ei îiţă-toare). în alte împrejurări, r. este dăunătoare şi se caută a se evita (ex. interzicerea mersului în cadenţă a unei coloane de oameni pe un pod, deoarece, prin r., acesta ar putea căpăta vibraţii atît de puternice, încît s-ar prăbuşi). Fiind un fenomen selectiv, r. oferă posibi-.itatea de a pune în evidenţă oscilaţii puţin perceptibile prin alte procedee sau de a canaliza un transfer de energie pe o anumită frecvenţă, în scopul provocării unui fenomen (ex. o tranziţie). R. constituie o metodă foarte sensibilă de cercetare a fenomenelor sau a substanţelor. — R. ciclotronica (sau diamagnetică), inducere de tranziţii între nivelele energetice cuantificate ale purtătorilor de sarcină care se mişcă pe traiectorii spiralice într-un cîmp magnetic constant, prin absorbţia rezonantă a energiei unui cîmp electric alternativ perpendicular pe primul. Cele mai bune condiţii pentru realizarea r.c. le oferă cristalele semiconductoare la temperaturi joase. Prin r.c. se pot obţine informaţii asupra structurii bandelor de energie ale semiconductoarelor, se poate determina masa efectivă a purtătorilor de sarcină (electroni sau găuri) etc. — R. ocramagnetică, inducere de tranziţii în sistemele cuantice (nuclee atomice, ioni etc.) cu moment magnetic nenul, aflate rmtr-un cîmp magnetic constant, prin absorbţia rezonantă a energiei unui cîmp magnetic alternativ, perpendicular pe primul. Cîmpul magnetic constant determină apariţia, prin efect Zeeman, a unor nivele energetice suplimentare în sistemele cuantice; între aceste nivele se produc tranziţii atunci cînd frecvenţa cîmpului magnetic alternativ trece prin anumite valori. Dacă la r.p. participă numai momentele magnetice ale nucleelor atomice, ea se numeşte r. magnetică nucleară (RMN); dacă r.p. are loc în ionii cu moment magnetic produs de electroni printr-o contribuţie orbitală şi una de spin, ea se numeşte r.p. electronică; în cazul că la aceasta din urmă iau parte numai spinii electronilor, ea se numeşte r. electronică de spin (RES). Studiul spectrelor de r.p. (adică al poziţiei şi al formei maximelor de r.) oferă informaţii asupra nivelelor energetice şi mărimii momentelor magnetice ale sistemelor considerate, asupra naturii şi distribuţiei particulelor într-o structură etc. R.p. constituie astfel o preţioasă metodă de cercetare în fizica nucleară şi cea a solidului, în chimie (urmărirea cineticii reacţiilor), în biologie (efectuarea de analize nedistructive), în tehnica microundelor (amplificarea cu ajutorul maserului) etc. — R. feromagnetică, absorbţie rezonantă a energiei unui cîmp magnetic alternativ, care provoacă inversarea momentelor, magnetice electronice de spin în raport cu sensul preferenţial de orientare spontană (la frecvenţe înalte) sau oscilaţia pereţilor care separă domeniile de magnetizare spontană (la frecvenţe mai joase) într-un cristal feromagnetic. Fenomene asemănătoare se produc şi în cristalele ferimagnetice (r. jeri-magneticâ) şi în cele antifero-magnetice (r. antiferomagnetică). Studiul r.f. oferă informaţii asupra structurii magnetice şi a anizotropiei cristalelor cercetate, stabilind condiţiile de utilizare (pierderi, frecvenţă-limită) în tehnica mjcroundelor. b) Creştere puternică a secţiunii eficace a unei reacţii nucleare, pentru anumite valori ale energiei particulei-proiectil. Pornindu-se de la anumite analogii matematice, r. sînt interpretate ca fiind particule elementare de viaţă foarte scurtă, care ulterior se desfac în produsele finale ale reacţiei nucleare respective. Viaţa acestor r. este invers proporţională cu lăţimea maximului curbei secţiunii eficace, trasate în funcţie de energia particulei-proiectil. 2.(CHIM.) Teoria rezonanţei, concepţie către care a evoluat teoria mezomeriei şi care stabileşte, prin aplicarea metodelor mecanicii cuantice, funcţiile de undă ale diverselor stări structurale probabile ale moleculei considerate. Din combinarea liniară a acestor funcţii de undă rezultă funcţia de undă globală a moleculei, molecula reală fiind descrisă ca un hibrid de rezonanţă a mai multor structuri care nu au ele însele o existenţă reală. Folosirea mai multor reprezentări structurale pentru aceeaşi moleculă oferă însă posibilitatea să fie sesizată probabilitatea unor schimbări structurale foarte fine, în special din punct de vedere calitativ. Aparatul matematic utilizat de t.r. constituie un mijloc util de stabilire a localizării sau a delocalizăni electronilor şi un mijloc de cercetare a variaţiei densităţii electronice dintr-o moleculă.