rezervaţie naturală, teri­toriu în limitele căruia sînt ocrotite prin lege anumite ele­mente de mare interes stiintific sau cultural (floră, faună, rormaţn geologice etc.) sau întregul complex natural. Re­prezintă una dintre formele actiunii de ocrotire a n a t u r i i. R.n. mai mari, în care regimul de ocrotire se extinde asupra tuturor componentelor cadrului natural, se numesc parcuri naţionale; în acestea turismului îi sînt rezervate nu­mai anumite trasee, iar bogătiile naturale sînt scoase din cir­cuitul economic. După obiectul ocrotirii se organizează r.n. foresbere, zoologice, botanice, or­nitologice, geologice, paleonto­logice etc. Există şi r.n. temporare, organizate cu scopul con­servării sau refacerii unor re­surse naturale. în general, în jurul teritoriului declarat r.n. se creează zone-tampon, în care amenajările, vînătoarea, pescuitul, păşunatul, defrişările : sînt supuse unui control riguros. în România s-au creat r.n. în Retezat (Parcul Naţio­nal Retezat, 13 000 ha), în Bucegi (4 775 ha), în Delta Dunării (34 200 ha), în Ceahlău (1 836 ha), în Pietrosul Mare (2 700 ha) etc. Sînt de asemenea r.n. pădurea şi lacul Snagov (1 737 ha), codrul secular de la Slăticara, reg. Suceava (609 ha), Cetăţile Ponorului 462 ha), poienile cu narcise la Dumbrava Vadului (390 ha), Cheile Turzii (104 ha), complexul carstic de la Scări­şoara (80 ha) ş.a.